„Mirajul” UNESCO pe tărâm românesc

Prima dată a fost culesul fructelor de pădure şi al ciupercilor. Apoi a fost turismul. Acum, a venit rândul includerii Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO pentru a salva comunitatea locală din sărăcie. Soluţiile pe care cei ce se opun mineritului în zona Roşiei Montane le găsesc pentru a asigura un viitor copiilor moţilor par însă luate direct de la cinematograf. Nimeni nu spune direct, însă, care este soarta altor aşezări incluse pe lista UNESCO sau cum trăiesc din turism locuri celebre din ţară. Ziarul de Apuseni vă invită la o analiză mai amplă în care încercăm să vedem ce înseamnă să fii parte din patrimoniu UNESCO sau să încerci să trăieşti exclusiv de pe urma câtorva monumente pe care istoria ţi le-a dat. Sunt locuri din România mult mai cunoscute decât Roşia Montană, locuri pe care le ştim de mici copii, încă din manualele de istorie. Au reuşit ele să trăiască doar din turism? Sunt oare oamenii de pe acele meleaguri împăcaţi că, dacă au trecut dacii şi romanii pe la ei, şi-au asigurat prosperitatea pe vecie?

În acest număr vorbim despre Sighişoara, un oraş care a rămas în memoria oricărei persoane ce a reuşit să petreacă măcar câteva ore în cetatea medievală. Am ales acest exemplu pentru că Sighişoara este de aproape 11 ani inclusă în patrimoniul UNESCO.

Cetatea Sighişoarei a intrat în Patrimoniul UNESCO în 1999, fiind singurul centru istoric românesc aflat pe listă, considerată ca fiind cea mai bine păstrată cetate medievală locuită din Transilvania. Întemeiată conform tradiţiei în jurul anului 1190, dar atestată documentar în secolul al 13-lea, cetatea fortificată a fost înfiinţată de coloniştii germani chemaţi de Regele Geza al II-lea să păzească graniţele regatului maghiar.

Aici au convieţuit secole de-a rândul saşi, maghiari şi români, după cum o atestă cele trei nume ale sale: Schaessburg - numele german, Segesvar – cel maghiar şi Sighişoara – cel românesc.

Dacă treci prin cetate e imposibil să nu te întâlneşti cu măcar 2-3 turişti străini, cel mai adesea germani. Au ajuns ei aici pentru că au studiat lista UNESCO sau îi atrage legenda lui Dracula? E mai puţin important. Însă când vine vorba de UNESCO, primarul oraşului, Ioan Dorin Dăneşan, spune că lucrurile nu sunt atât de roz. “Nu am avut beneficii concrete. Nu au venit fonduri pentru reabilitare. Dimpotrivă, pentru orice lucrare de reabilitare sau de infrastructură am avut tot felul de piedici”, spune Dăneşan.

Şi totuşi, de când a fost primită pe lista UNESCO, Sighişoara este supusă unui asalt continuu: asaltul intereselor financiare. Mai întâi a fost aşa numitul proiect “Dracula Parc” care ar fi pus în pericol pădurea seculară de stejari de pe platoul Breite, dar şi cetatea medievală. Ca reacţie s-a născut, în anul 2002, Asociaţia Sighişoara Durabilă. Formată din 10 membri, ea are scopul declarat de a reprezenta “interesele legitime ale sighişorenilor şi ale Sighişoarei”. Hans Hedrich, membru al asociaţiei, a declarat că “Sighişoara la ora actuală e un oraş desfigurat”. “E ca o femeie nobilă, dar în vârstă, care a fost bătută”, a spus el.

Deşi Sighişoara se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO din 1999, Planul de Urbanism General – adoptat în 1997 – nu a fost modificat astfel încât să ia în calcul noul statut al cetăţii medievale. Pe pagina de internet a Primăriei Sighişoarei se anunţă realizarea în viitor a unui proiect integrat privind reabilitarea cetăţii medievale, primarul Ioan Dorin Dăneşan spunând că e vorba de “un proiect amplu care implică refacerea canalizării şi a conductelor de apă şi de gaze, precum şi repietruirea tuturor străzilor din cetate”.

În 2006, s-a înfiinţat o aşa numită “poliţie a monumentelor”. Mai precis, în cadrul fiecărui inspectorat judeţean al poliţiei s-a creat – în cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale - un compartiment pentru protejarea patrimoniului cultural naţional. Subinspectorul Bobelyi Marian Sabin este unul dintre cei doi angajaţi ai compartimentului pentru protejarea patrimoniului cultural naţional din judeţul Mureş. Ei singuri trebuie să vegheze asupra a peste o mie de monumente istorice şi două situri UNESCO – unul dintre ele fiind Sighişoara. “Avem într-adevăr probleme în municipiul Sighişoara şi sunt înregistrate mai multe dosare de cercetare penală - cauze penale care se află în faza actelor premergătoare”, a declarat subinspectorul Bobelyi Marian Sabin.

În numărul următor vom continua povestea oraşului Sighişoara şi a destinului său de obiectiv UNESCO. Tot atunci vom descoperi şi cum unul din cele mai importante monumente romane reuşeşte să aibă, în cele mai bune zile ale sale, 50 de vizitatori pe zi sau cum fosta capitală culturală europeană, Sibiul, încearcă de ani buni să devină şi ea parte din patrimoniul UNESCO. (R.T., D.G.)

Descarcă calendar 2011